Despre super-femei si spatiul dintre extreme

Cand auziti cuvantul „super-femeie” la ce va ganditi? Ce vi se contureaza initial in minte?

Probabil contaminata fiind de cultura benzilor desenate, cand il aud, vad cu ochii mintii o catwoman zburand in jurul Pamantului, salvand o batranica din flacari, gasind rapid un leac nedureros pentru leucemie si rezolvand si conflictul israelo-palestinian intr-o dupa-amiaza in timp ce astepta sa i se usuce manichiura. Toate astea fara sa i se strice o suvita de par. Par stralucitor, desigur. Si bogat ca-n reclama la Schauma.

Altii au incercat sa raspunda serios la intrebare, manati fiind de o campanie a celor de la Ariel. Ariel probabil a apelat la niste publicitari mai destepti decat cei cu reclama la Fairy, aceea de un misoginism cumplit, cu printul care, dupa ce face curatenie in timp record, se dovedeste a fi, de fapt, femeie.

Autorii de bloguri care s-au implicat in campanie au marsat pe ideea „super-femeia e femeia de zi cu zi, care devine eroina pentru vietile celor apropiati”. Am avut astfel exemple de mame sau bunici care s-au sacrificat exemplar, femei de o inalta tinuta morala, putere interioara teribila, femei-icoana. Femeia care, spaland vasele, gaseste energia sa spuna o vorba buna copilului care i se agata de picioare desi tocmai a descoperit ca are o tumora. Femeia-locomotiva, care trage dupa sine o intreaga familie. Femeia cu umeri de carne otelita, in stare sa gaseasca, in situatii-limita, solutii izbavitoare. Eroinele uitate, nestiute, anonime dintre noi. Pe care niciun comitet si nicio gala nu le va premia vreodata, cu care nicio revista nu va face un pictorial. Fiecare are cate un astfel de exemplu in jur.

M-am pomenit insa intrebandu-ma daca as vrea sa fiu o astfel de superfemeie. Caci, vedeti voi, prefixul asta, „super”, are un efect pervers: inoculeaza ideea unui statut de invidiat. Al performantei la care nadajduim.

Si, sincer, raspunsul a fost „nu”. A fost „nu” pentru ca super-femeia in acceptiunea de mai sus este, mai degraba, femeia-martir. Femeia fortata, prin situatii si imprejurari exceptionale, sa-si dovedeasca puterea de a renunta la sine, de a-si darama, oricat de dureros ar fi, zidurile egoismului, de a-si amuti instinctul de supravietuire, de a se pune in slujba altora.

Mi-ar placea sa vad aceeasi campanie, dar despre „super-barbati”. Pentru ca, vedeti voi, ideea de „super-barbat” e sensibil diferita de cea de „super-femeie”. In timp ce super-femeia devine „super” tocmai prin prisma relatiilor ei cu altii, barbatul devine „super” prin prisma relatiei sale cu… sine. Pe femeie o definesc in permanenta interactiunea si schimburile cu cei dragi, cu cei din jur, in timp ce pe el doar fidelitatea fata de propriile principii si visuri.

citeste continuarea pe flu.ro

Sursa:  flu.ro

Anunțuri

Etichete:, , , , , , ,

Categorii: Lifestyle

Abonează-te

Subscribe to our RSS feed and social profiles to receive updates.

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s